Intre rezistenta anticomunista care exista in Muntii Fagarasului si Parintele Arsenie Boca, in acea perioada duhovnic la Sambata, s-a spus si se mai spune ca a fost o legatura, si anume ca Parintele i-a ajutat "direct" pe luptatorii din munti, "moral si material". Asa marturisesc supravietuitorii rezistentei anticomuniste, care, in 1995, au ridicat in fata Manastirii Sambata o cruce-monument "in memoria celor ce s-au jertfit in luptele cu comunismul ateu" si pe care monument, la "loc de cinste", au trecut numele Parintelui Arsenie Boca, din urmatoarele motive: "In calitate de staret al Manastirii Brancoveanu, a tinut ca nimeni altul flacara credintei, impotriva comunismului ateu, aducand lumea langa altarele lui Hristos. Am evaluat aceasta rezistenta ca fiind mai importanta decat lupta politica sau armata anticomunista; Parintele Arsenie Boca i-a ajutat direct pe luptatorii din Rezistenta fagaraseana, in anii 1945-1948, moral si material; Cu sprijinul sau s-au tinut aici, in anul 1947, consfatuirile ce au dus la o unitate de lupta a tuturor fortelor anticomuniste din tara; Pentru atitudinea sa anticomunista, Parintele Arsenie a fost alungat, arestat in mai 1948, torturat de Securitate si condamnat la inchisoare si Canal, peste tot fiind un exemplu de demnitate si un sprijin pentru fratii sai de suferinta. A fost tinut apoi cat mai departe de Sambata, pana la moarte, umilit si izolat, dar permanent cautat de napastuitii din regiune, carora le dadea sfaturi si imbarbatare. Pentru toate acestea am socotit ca Parintele Arsenie Boca a fost omul cu cel mai mare aport in lupta anticomunista. Si, ca un semn de inalta pretuire, i-am trecut numele pe crucea ridicata la manastirea unde a fost atatia ani staret. Fie-i pomenirea neintinata!".
Despre legatura Parintelui Arsenie cu rezistenta din munti, in afara de supravietuitorii rezistentei anticomuniste fagarasene sau de alti fosti detinuti politici ne vorbeste chiar
Mitropolitul Ardealului, I.P.S. Parinte Antonie Plamadeala.
"De rezistenta din munti se vorbea si in ziare, deci nu era un lucru de care sa nu se stie. Se stia ca exista grupuri de ofiteri, se stia de grupul din partile Timisoarei, de grupul din Carpatii Meridionali. Eu stiam chiar mai mult decat atat. Am avut relatii cu Parintele Arsenie Boca, la acea vreme staret la Manastirea Brancoveanu, care era mentor spiritual al intregii Transilvanii si chiar dincolo de hotarele muntilor. Veneam si-mi petreceam vacantele aici. (...)
Student la Bucuresti fiind am auzit de miscarea de la Sambata, dar nu numai eu, ci multi altii. Cu banii pe care am putut sa-i economisim din bursa, am venit intr-o prima vacanta la Sambata. (...) Dupa ce am facut o prima vacanta aici, dupa ce am avut o prima discutie cu Parintele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe mine. Desi aici veneau studenti de la Cluj si din alte parti, eu am devenit preferatul lui. (...)
In felul asta, el a capatat in mine o incredere deosebita, atat de mare, incat ieseam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O data a avut indrazneala, dar si-a marturisit si increderea in mine, incredere pe care eu nu am calcat-o niciodata, ca ne-am intalnit acolo cu cei din munti, carora el le umplea sacii cu mancare. Asta deja va poate spune ceva!
Cel care a ridicat de curand troita aceasta din fata Manastirii Brancoveanu in memoria celor care au murit in rezistenta din munti stie foarte bine aceste lucruri. Delegati de-ai lor, imbracati in ciobani, veneau aici in manastire si Parintele Arsenie le umplea desagele cu paine, cu slanina si cu de toate. La multe din acestea am fost si eu martor. Nu se poate spune, cum a spus un anumit parinte, care a sters numele Parintelui Arsenie de pe aceasta cruce, ca inseamna ca l-am politizat pe Parintele Arsenie. Nu este adevarat! Eu stiu lucrurile asa cum s-au petrecut si nu inseamna ca-l politizez pe Arsenie si ca il scot din randul sfintilor asa cum incearca el sa o faca... El apara atunci o cauza sfanta, care era a libertatii si a credintei si ii ajuta pe cei din munti, indiferent de ce culoare politica erau ei.
Deci, eu am fost martor cum Parintele Arsenie le transmitea si le dadea traistele acestea pline cu alimente pentru cei din munti. Eu am fost martor, de mai multe ori, la convorbirile Parintelui Arsenie cu Nicolae Patrascu, cel care a fost dupa Codreanu si dupa Sima, conducatorii Miscarii Legionare din Romania, si cel care a facut pactul cu Teohari Georgescu in legatura cu incadrarea legionarilor in noua societate. Sigur, era un pact de forma, pe care nu l-au respectat si pentru care Patrascu a fost dupa aceea arestat si a si murit in inchisoare, dar eu am asistat la convorbirile lui Patrascu cu Parintele Arsenie Boca. Eu am asistat la convorbirile pe malul lacului ale Parintelui Arsenie cu cei parasutati prin anii aceia din Germania, care venau sa organizeze rezistenta romaneasca. Cred ca printre ei era si Vica Negulescu, cel care a scris, de curand, o carte si nu spune ca Parintele Arsenie era legionar cumva. Nu! El o facea in numele credintei crestine si in numele datoriei lui ii ajuta pe cei persecutati."
Cu toate acestea insa, "toti cei ce au participat la acele cursuri de spiritualitate crestina din anii 1946-1948, care alcatuiesc Cararea Imparatiei, stiu foarte bine ca Parintele n-a indrumat pe nimeni la rezistenta si nesupunere, ci tuturora le-au spus ca nau caderea si puterea sa impiedice ce trebuie sa vina, imbiindu-le trairea cu toata sinceritatea a idealului crestin, sintetizat in Predica de pe Munte, pe care l-a marturisit pana in ultimele ceasuri ale vietii. Deci Dumnezeu este Cel care randuieste ce trebuie sa vina asupra oamenilor, in functie de purtarile lor, de ascultarea lor de Dumnezeu, si de increstinarea vietii lor cea de toate zilele".
Este foarte potrivit sa mentionam aici marturia realista a Parintelui Arhimandrit Teofil Paraian si sa luam aminte la ea:
"Parintele Arsenie spune undeva, intr-o predica de-a lui, este undeva scris, ca antisemitismul nu tine de crestinism, ca crestinul nu-i voie si nu poate sa fie antisemit. Pe monumentul de la Sambata scrie: <<Mama tara, ei pentru tine au murit>>. Si este scris (era) numele Parintelui: <<Ieromonah Arsenie Boca>>. Ori Parintele nu a murit pentru tara. Parintele poate ca o fi avut o legatura cu vreunul dintre ei, dar nu avea nici un rost. Adica partizanii, in momentul in care au ajuns in munti, nu au mai putut face nimic pentru tara, pentru binele tarii, cu credinta religioasa. De ce? Pentru ca ei, din momentul in care s-au retras in munti, nu au mai facut altceva decat sa-si pazeasca pielea. Au rezistat cat au rezistat, dar, se stie, unii dintre ei au fost prinsi, iar altii au murit in luptele cu Securitatea."
Manastirea Sambata, o alta "Filocalie"
"Spatiul din jurul bisericii era o veritabila lucrare de arta, cu mici izvorase, podete ca intr-o lume de basm, mici bazine de apa cristalina de munte, lasand sa se intrevada reflexe diamantine de roci alese ca pietre semipretioase, totul inconjurat de boschete inflorite si pajisti ireale prin fragezimea lor."
Parintele Arsenie nu se straduia numai cu cuvantul rostit sa impodobeasca sufletele credinciosilor cu virtuti si sa-i faca pe acestia sensibili la armonie si frumos, ci si imprejurimile manastirii, pe care dansul, ca un artist, le-a aranjat si ingrijit in asa fel incat totul sa arate ca un coltisor de rai (fotografiile din acea vreme sunt foarte graitoare in acest sens), marturiseau in chip tacut despre misiunea doxologica si iconografica a omului, prin aceasta Parintele aratand ca indemnul "Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este" inseamna si: "Fiti frumosi, precum si Tatal vostru Cel din ceruri este frumos".
Parintele Arsenie nu se straduia numai cu cuvantul rostit sa impodobeasca sufletele credinciosilor cu virtuti si sa-i faca pe acestia sensibili la armonie si frumos, ci si imprejurimile manastirii, pe care dansul, ca un artist, le-a aranjat si ingrijit in asa fel incat totul sa arate ca un coltisor de rai (fotografiile din acea vreme sunt foarte graitoare in acest sens), marturiseau in chip tacut despre misiunea doxologica si iconografica a omului, prin aceasta Parintele aratand ca indemnul "Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este" inseamna si: "Fiti frumosi, precum si Tatal vostru Cel din ceruri este frumos".
Curentul spiritual de la Sambata sau "Filocalia pentru toti"
"In anii de ctitorie la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, se remarca in chip stralucitor ca <<pictor de suflete dupa modelul Domnului nostru Iisus Hristos>> (Nichifor Crainic). Se reinvie acum o traditie a marilor pelerinaje la locurile sfinte. La acea <<bulboana spirituala uriasa>>, multimile nu mai contenesc, cum exclama cu admiratie Nichifor Crainic: <<Ce vreme inaltatoare cand toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand cu zapada pana la piept spre Sambata de Sus, ctitoria voievodului martir>>."
Dupa numai un an de la hirotonia intru preot a Parintelui Arsenie, deci in 1943, Parintele Profesor Dumitru Staniloae marturisea, cu sufletul plin de bucurie, despre
lucrarea duhovniceasca cu totul deosebita a fostului sau elev, "increstand", cum zice chiar dansul, "faptele care ilustreaza modul in care trebuie sa se lucreze in zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinciosi".
"De mult ne simteam datori sa scriem in aceasta foaie despre lucrarea duhovniceasca ce se savarseste zi de zi la Manastirea Brancoveanu, cu largi si adanci efecte in viata poporului nostru.
Intr-o foaie ca a noastra, nu se dau numai indemnuri pentru ceea ce ar trebui sa se faca in scopul intaririi credintei, ci se incresteaza faptele care ilustreaza modul in care trebuie sa se lucreze in zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinciosi.
Cu atat mai mult eram datori sa vorbim despre o lucrare de proportiile celei de la Sambata de Sus, care taie azi brazda adanca in viata sufleteasca a unor intinse cercuri de credinciosi.
Am evitat totusi pana acum sa scriem, mai ales pentru ca simteam ca miscarea de la Manastirea Brancoveanu e ceva care se situeaza deasupra intamplarilor in jurul carora se pot face exercitii gazetaresti; ea trebuie sa continue a se desfasura dincolo de zgomotul si de curiozitatea intretinute in jurul unor realitati umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca cresterea graului, ca viata intima a familiei, ca respiratia continua, ca rugaciunea zilnica.
Dar precum se opreste omul macar cateodata din galopul atentiei spre atatea lucruri neesentiale si zgomotoase, privind intr-o meditatie serioasa la ceea ce e cu adevarat plin de valoare pentru exitenta sa, tot asa era necesar sa aducem vorba candva despre ceea ce se petrece la Manastirea Brancoveanu, ca sa nu meritam banuiala de cine stie ce pacat.
O facem deci cu riscul de a supara pe Parintele Arsenie, ostenitorul smerit de la Sambata, care considera vorba buna care i se spune ca cel mai mare rau ce i se poate
face.
Gandul I.P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea manastirii martire a lui Constantin Brancoveanu nu numai reinfiintarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui Dumnezeu, o refacere generala a duhului calugaresc ortodox, atat de scazut in ultimele timpuri, a inceput sa-si arate rodul cel mai promitator.
Manastirea de la Sambata de Sus nu e loc pitoresc de excursii si de distractii inramate in chenare arhaice, ci mediu de zguduiri sufletesti innoitoare, de intalniri serioase ale sufletelor cu vocea lui Dumnezeu care le obliga la o viata scoasa din mocirla inconstientei si placerilor usoare.
Pe pajistile manastirii si prin incaperile ei se afla zilnic 200-300 de fiinte omenesti ingenuncheate pe sub streasinile ei in rugaciune si scrutandu-si trecutul de pacate a caror povara nu o mai pot suporta.
Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo cate 2 pana la 5 saptamani, hranindu-se numai cu paine si apa, dar simtindu-se atat de bine si de intremati, incat nu le-ar mai veni sa plece, iar daca pleaca se intorc la scurte intervale.
Cine ii urmareste dimineata in timpul predicilor Parintelui Arsenie, trecand rand pe rand din starea de incantare pentru frumusetile duhovnicesti care le sunt dezvaluite, la hohotele de plans pentru pacatele lor, nu mai poate fi in mod continuu omul care a fost.
Dar ceea ce te covarseste langa acesti oameni este incordarea cu care asteapta sa le vina randul la marturisirea pacatelor, cand fiecare stie ca Parintele va sta numai cu el 4-5 ore in convorbire intima purificandu-i toate maruntaiele sufletului si toate colturile trecutului de petele chinuitoare ale pacatului. Te induioseaza sa-i auzi sarmanii alergand in intampinarea Parintelui cu strigatul: <<Parinte, dar de mine cand vezi, ca nu mai pot purta povara pe mine>>.
In ce consta taina acestor impresionante efecte ale lucrarii Parintelui Arsenie si care sunt elementele programului sau de lucru?
Fara indoiala ca mijlocul prin care lucreaza Dumnezeu in suflete este cuvantul pe care il rostim in numele Lui. Dar cuvantul are o eficacitate deplina numai cand are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvant ce se rupe dintr-o fiinta care a devenit rug al credintei si muta focul la auzitori. Despre viata Parintelui Arsenie nu e necesar sa vorbim, caci asprimea ei e cunoscuta si nu vrem sa-l suparam laudandu-l. Cuvantul sau porneste din neclintirea de stanca a celui ce nu se targuieste si nu se clatina ca trestia batuta de vant, ci e intreg asa cum ii este vorba: curat, opus oricarei patimi si oricarui gand de mandrie.
Programul Parintelui Arsenie? Prin ceea ce a facut din sine si prin ceea ce propovaduieste, este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La noi credeau multi ca traditia rasariteana, cu duhul ei de infranare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de forta. Cine vrea sa vada galgaitul vietii celei mai cuceritoare si forta cea mai coplesitoare, n-are decat sa mearga la Sambata de Sus.
Predica de la Sambata de Sus are ca obiect principal combaterea pacatului prin trezirea gandului la prezenta vie a lui Hristos. De aceea treapta in care culmineaza pregatirea pelerinului este marturisirea. Te minuneaza acuta sensibilitate fata de povara insuportabila a pacatului ce se trezeste in oameni la Sambata.
Parintele Arsenie arata cat de mult se poate inflacara prin traire tot tezaurul dogmaticei si al disciplinei rasaritene. Hristos lucreaza numai prin Sfintele Taine si in Biserica. Fiecare credincios e obligat sa ramana intre semenii sai, rugandu-se pentru ei, crezand pentru ei, fiind raspunzator pentru ei. Orice individualism sau mandrie dornica de afisaj, de nuanta sectara este lovit in cap. Smerenia si puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neaparata a mantuirii.
Ne este imposibil sa redam macar schematic toate laturile propovaduirii de la Sambata de Sus.
Tinem doar sa mai accentuam importanta nationala pe care o are lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abatut ca un adevarat flagel obisnuinta avorturilor. Nimic nu poate zagazui revarsarea lui. Statul ca entitate impersonala il combate. Dar organele personale ale lui il practica si il promoveaza. Numai o zguduire religioasa a constiintelor poate ajuta aici. Parintele Arsenie a identificat aici o mare racila si a pus fierul rosu pe ea. Se cunosc deja numeroase cazuri de familii care, trezite la constiinta acestui pacat, s-au recules cu hotarare. E de asteptat ca aceasta trezire sa treaca de la om la om si sa putem inregistra nu peste mult efecte remarcabile.
In orice caz miscarea de innoire, de radicalizare a vietii crestine in sensul restaurarii ei sanatoase, chiar de va fi reprezentata numai prin elemente putine in satele noastre, va exercita o influenta binefacatoare asupra unor cercuri cat se poate de largi."
Atras de miscarea de la Sambata, Petru Boldor (colegul de banca de la Liceul din Brad) petrecea aici trei saptamani, cand l-a auzit pe Parintele Staniloae afirmand cu admiratie: "Parintele Arsenie e un fenomen unic in istoria monahismului romanesc".
Prin urmare, retinem "importanta nationala" pe care o avea lucrarea de acolo si faptul, pe care trebuie sa-l recunoastem si noi astazi, ca "Ne este imposibil sa redam macar schematic toate laturile propovaduirii de la Sambata de Sus" (Parintele Dumitru Staniloae).
In anii aceia de profunda efervescenta spirituala, de traire in duhul Sfintilor Parinti, in lacasul de inchinaciune de la Sambata de Sus, Parintele zideste in sufletul miilor de oameni care cauta aici raspuns la marile intrebari existentiale. Intr-o scrisoare trimisa fostului sau coleg de banca de la liceul din Brad (Petru Boldor), Parintele Arsenie se destainuie: "M-am inhamat la carul unui ideal cam greu: Transformarea omului in Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Sau mai mare. Insa toate idealurile mari au in ele ceva paralizant: nu te lasa sa te preocupi de nimicurile acestei vieti".
Dupa numai un an de la hirotonia intru preot a Parintelui Arsenie, deci in 1943, Parintele Profesor Dumitru Staniloae marturisea, cu sufletul plin de bucurie, despre
lucrarea duhovniceasca cu totul deosebita a fostului sau elev, "increstand", cum zice chiar dansul, "faptele care ilustreaza modul in care trebuie sa se lucreze in zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinciosi".
"De mult ne simteam datori sa scriem in aceasta foaie despre lucrarea duhovniceasca ce se savarseste zi de zi la Manastirea Brancoveanu, cu largi si adanci efecte in viata poporului nostru.
Intr-o foaie ca a noastra, nu se dau numai indemnuri pentru ceea ce ar trebui sa se faca in scopul intaririi credintei, ci se incresteaza faptele care ilustreaza modul in care trebuie sa se lucreze in zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinciosi.
Cu atat mai mult eram datori sa vorbim despre o lucrare de proportiile celei de la Sambata de Sus, care taie azi brazda adanca in viata sufleteasca a unor intinse cercuri de credinciosi.
Am evitat totusi pana acum sa scriem, mai ales pentru ca simteam ca miscarea de la Manastirea Brancoveanu e ceva care se situeaza deasupra intamplarilor in jurul carora se pot face exercitii gazetaresti; ea trebuie sa continue a se desfasura dincolo de zgomotul si de curiozitatea intretinute in jurul unor realitati umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca cresterea graului, ca viata intima a familiei, ca respiratia continua, ca rugaciunea zilnica.
Dar precum se opreste omul macar cateodata din galopul atentiei spre atatea lucruri neesentiale si zgomotoase, privind intr-o meditatie serioasa la ceea ce e cu adevarat plin de valoare pentru exitenta sa, tot asa era necesar sa aducem vorba candva despre ceea ce se petrece la Manastirea Brancoveanu, ca sa nu meritam banuiala de cine stie ce pacat.
O facem deci cu riscul de a supara pe Parintele Arsenie, ostenitorul smerit de la Sambata, care considera vorba buna care i se spune ca cel mai mare rau ce i se poate
face.
Gandul I.P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea manastirii martire a lui Constantin Brancoveanu nu numai reinfiintarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui Dumnezeu, o refacere generala a duhului calugaresc ortodox, atat de scazut in ultimele timpuri, a inceput sa-si arate rodul cel mai promitator.
Manastirea de la Sambata de Sus nu e loc pitoresc de excursii si de distractii inramate in chenare arhaice, ci mediu de zguduiri sufletesti innoitoare, de intalniri serioase ale sufletelor cu vocea lui Dumnezeu care le obliga la o viata scoasa din mocirla inconstientei si placerilor usoare.
Pe pajistile manastirii si prin incaperile ei se afla zilnic 200-300 de fiinte omenesti ingenuncheate pe sub streasinile ei in rugaciune si scrutandu-si trecutul de pacate a caror povara nu o mai pot suporta.
Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo cate 2 pana la 5 saptamani, hranindu-se numai cu paine si apa, dar simtindu-se atat de bine si de intremati, incat nu le-ar mai veni sa plece, iar daca pleaca se intorc la scurte intervale.
Cine ii urmareste dimineata in timpul predicilor Parintelui Arsenie, trecand rand pe rand din starea de incantare pentru frumusetile duhovnicesti care le sunt dezvaluite, la hohotele de plans pentru pacatele lor, nu mai poate fi in mod continuu omul care a fost.
Dar ceea ce te covarseste langa acesti oameni este incordarea cu care asteapta sa le vina randul la marturisirea pacatelor, cand fiecare stie ca Parintele va sta numai cu el 4-5 ore in convorbire intima purificandu-i toate maruntaiele sufletului si toate colturile trecutului de petele chinuitoare ale pacatului. Te induioseaza sa-i auzi sarmanii alergand in intampinarea Parintelui cu strigatul: <<Parinte, dar de mine cand vezi, ca nu mai pot purta povara pe mine>>.
In ce consta taina acestor impresionante efecte ale lucrarii Parintelui Arsenie si care sunt elementele programului sau de lucru?
Fara indoiala ca mijlocul prin care lucreaza Dumnezeu in suflete este cuvantul pe care il rostim in numele Lui. Dar cuvantul are o eficacitate deplina numai cand are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvant ce se rupe dintr-o fiinta care a devenit rug al credintei si muta focul la auzitori. Despre viata Parintelui Arsenie nu e necesar sa vorbim, caci asprimea ei e cunoscuta si nu vrem sa-l suparam laudandu-l. Cuvantul sau porneste din neclintirea de stanca a celui ce nu se targuieste si nu se clatina ca trestia batuta de vant, ci e intreg asa cum ii este vorba: curat, opus oricarei patimi si oricarui gand de mandrie.
Programul Parintelui Arsenie? Prin ceea ce a facut din sine si prin ceea ce propovaduieste, este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La noi credeau multi ca traditia rasariteana, cu duhul ei de infranare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de forta. Cine vrea sa vada galgaitul vietii celei mai cuceritoare si forta cea mai coplesitoare, n-are decat sa mearga la Sambata de Sus.
Predica de la Sambata de Sus are ca obiect principal combaterea pacatului prin trezirea gandului la prezenta vie a lui Hristos. De aceea treapta in care culmineaza pregatirea pelerinului este marturisirea. Te minuneaza acuta sensibilitate fata de povara insuportabila a pacatului ce se trezeste in oameni la Sambata.
Parintele Arsenie arata cat de mult se poate inflacara prin traire tot tezaurul dogmaticei si al disciplinei rasaritene. Hristos lucreaza numai prin Sfintele Taine si in Biserica. Fiecare credincios e obligat sa ramana intre semenii sai, rugandu-se pentru ei, crezand pentru ei, fiind raspunzator pentru ei. Orice individualism sau mandrie dornica de afisaj, de nuanta sectara este lovit in cap. Smerenia si puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neaparata a mantuirii.
Ne este imposibil sa redam macar schematic toate laturile propovaduirii de la Sambata de Sus.
Tinem doar sa mai accentuam importanta nationala pe care o are lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abatut ca un adevarat flagel obisnuinta avorturilor. Nimic nu poate zagazui revarsarea lui. Statul ca entitate impersonala il combate. Dar organele personale ale lui il practica si il promoveaza. Numai o zguduire religioasa a constiintelor poate ajuta aici. Parintele Arsenie a identificat aici o mare racila si a pus fierul rosu pe ea. Se cunosc deja numeroase cazuri de familii care, trezite la constiinta acestui pacat, s-au recules cu hotarare. E de asteptat ca aceasta trezire sa treaca de la om la om si sa putem inregistra nu peste mult efecte remarcabile.
In orice caz miscarea de innoire, de radicalizare a vietii crestine in sensul restaurarii ei sanatoase, chiar de va fi reprezentata numai prin elemente putine in satele noastre, va exercita o influenta binefacatoare asupra unor cercuri cat se poate de largi."
Atras de miscarea de la Sambata, Petru Boldor (colegul de banca de la Liceul din Brad) petrecea aici trei saptamani, cand l-a auzit pe Parintele Staniloae afirmand cu admiratie: "Parintele Arsenie e un fenomen unic in istoria monahismului romanesc".
Prin urmare, retinem "importanta nationala" pe care o avea lucrarea de acolo si faptul, pe care trebuie sa-l recunoastem si noi astazi, ca "Ne este imposibil sa redam macar schematic toate laturile propovaduirii de la Sambata de Sus" (Parintele Dumitru Staniloae).
In anii aceia de profunda efervescenta spirituala, de traire in duhul Sfintilor Parinti, in lacasul de inchinaciune de la Sambata de Sus, Parintele zideste in sufletul miilor de oameni care cauta aici raspuns la marile intrebari existentiale. Intr-o scrisoare trimisa fostului sau coleg de banca de la liceul din Brad (Petru Boldor), Parintele Arsenie se destainuie: "M-am inhamat la carul unui ideal cam greu: Transformarea omului in Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Sau mai mare. Insa toate idealurile mari au in ele ceva paralizant: nu te lasa sa te preocupi de nimicurile acestei vieti".
Preot-duhovnic la Manastirea Brancoveanu
In 10 aprilie 1942 Parintele Arsenie a fost hirotonit preot.
"In Vinerea Izvorului Tamaduirii din acest an (1942 n.n.) a avut loc la Manastirea de la Sambata de Sus obisnuitul pelerinaj.
Pelerinii, veniti in numar destul de mare, fata de timpurile grele ce le strabatem si de vremea ploioasa, au avut mari bucurii duhovnicesti.
S-a slujit Sfanta Liturghie atat la altarul manastirii, cat si in aerul liber. I.P.S. Sa a hirotonit cu acest prilej pe Cuviosul prodiacon Arsenie Boca intru ieromonah, iar pe tanarul, absolvent de Teologie, Vasile Sortan intru diacon pentru trebuintele manastirii.
Predica inaltatoare si duioasa a I.P.S. Sale a stors lacrimi pelerinilor.
A urmat sfintirea apei la fantana tamaduitoare si un Sfant Maslu cu mare sobor de preoti.
Manastirea lui Constantin Brancoveanu a reinviat in toata puterea duhovniceasca.
Peste Tara Oltului sufla cu putere duhul lui Dumnezeu prin mijlocirea manastirii reinviate din mormantul in care o asezasera adversarii neamului si ai credintei drepte".
"In Vinerea Izvorului Tamaduirii din acest an (1942 n.n.) a avut loc la Manastirea de la Sambata de Sus obisnuitul pelerinaj.
Pelerinii, veniti in numar destul de mare, fata de timpurile grele ce le strabatem si de vremea ploioasa, au avut mari bucurii duhovnicesti.
S-a slujit Sfanta Liturghie atat la altarul manastirii, cat si in aerul liber. I.P.S. Sa a hirotonit cu acest prilej pe Cuviosul prodiacon Arsenie Boca intru ieromonah, iar pe tanarul, absolvent de Teologie, Vasile Sortan intru diacon pentru trebuintele manastirii.
Predica inaltatoare si duioasa a I.P.S. Sale a stors lacrimi pelerinilor.
A urmat sfintirea apei la fantana tamaduitoare si un Sfant Maslu cu mare sobor de preoti.
Manastirea lui Constantin Brancoveanu a reinviat in toata puterea duhovniceasca.
Peste Tara Oltului sufla cu putere duhul lui Dumnezeu prin mijlocirea manastirii reinviate din mormantul in care o asezasera adversarii neamului si ai credintei drepte".
Intrarea in monahism la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus
Zian Boca s-a inchinoviat la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus in iunie 1939, fiind deja diacon celib (probabil hirotonit in 29 septembrie 1935, cf. Parintele Veniamin Tohaneanu).
Dupa aproape un an de zile, in 3 mai 1940, are loc tunderea in monahism la Manastirea Sambata de Sus, primind acum numele de Arsenie. Evenimentul este consemnat si de "Revista Teologica" din 1940, editata la Sibiu.
"Pelerinajul de la Manastirea Brancoveanu a intrunit la rugaciunea de obste si in acest an, in Vinerea din Saptamana Luminata (deci de praznicul Izvorului Tamaduirii n.n.), cler si popor din tot jurul. I.P.S. Mitropolit Nicolae si P.S. Episcop Nicolae Colan al Clujului, au slujit Sfanta Liturghie si au cuvantat inchinatorilor.
Cu acest prilej - se spune mai departe - s-a savarsit impresionanta slujba a tunderii in monahism a Parintelui Ierodiacon Arsenie Boca. Despre nevointele si virtutile acestui prim cetatean al restauratei ctitorii voevodale de la Sambata de Sus, vorbim altundeva."
Tot aici mai aflam urmatoarele:
"Cu prilejul indatinatului pelerinaj anual de la Sfanta Manastire Brancoveanu de la Sambata de Sus, a fost tuns in monahism tanarul diacon Zian V. Boca, luand numele de Arsenie.
Cuviosul Ierodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei noastre Teologice <<Andreiane>>. Remarcat inca de pe bancile scolii pentru deosebitele-i inclinari spre viata monastica, a fost trimis de I.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, pentru a-si perfectiona marele sau talent de pictor, iar apoi la Sfantul Munte Athos si la Atena. Intors in tara, si-a petrecut viata la Sfanta Manastire Brancoveanu, departe de forfota lumii, alternand rugaciunea cu studiul picturii bisericesti. E un caracter integru si un monah de aspra tarie duhovniceasca.
Vechiul si statornicul gand al I.P.S. nostru Mitropolit Nicolae de a alcatui o trupa de calugari luminati, prin aceste intrari in cinul monahal, este pornit pe calea infaptuirii".
Si presa vremii tine sa vorbeasca despre "miscatoarea si emotionanta tundere in monahism" a unuia din "luminatii absolventi ai Academiei Andreiane":
"Duhul lui Brancoveanu se va fi bucurat impreuna cu ingerii din ceruri ca in aceasta zi mare, <<Vinerea>> din Saptamana Invierii Domnului, <<Isvorul tamaduirii>>, poporul roman ortodox venit pe timp ploios, ca sa-si intampine ierarhul care ii poarta bucuriile si necazurile in sufletul sau de mare roman si de mare crestin, a simtit inca o data cum se revarsa peste el binefacerile cerului la rugaciunile si binecuvantarile pe care cei doi ierarhi, I.P.Sf. Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Clujului inconjurati de sobor de preoti, le indreptau catre Cel Atotputernic.
In adevar, savarsirea sfintei liturghii a fost pentru toti cei ce venisera la Sambata de Sus, prilej de bucurii care au facut sa stoarca lacrimi din ochi. Vreau sa vorbesc de miscatoarea si emotionanta tundere in monahism pe seama acestei ctitorii voievodale, a unuia din multii si luminatii absolventi ai <<Academiei Andreiane>>, parintele diacon Boca, diplomat al Scoalei de Belle-Arte din Bucuresti. Mot dupa locul de nastere, crescut si indrumat in studiul teologiei, tanarul monah a inteles sa dea ascultare gandurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrandu-si viata lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desfasoare acolo in linistea muntilor pe care Brancoveanu ii alesese ca loc de retragere si de rugaciune.
Iata de ce, cred ca duhul lui Brancoveanu a tresaltat de bucurie vazandu-si opera reinviata si impodobita in chip atat de minunat de Mitropolitul Ardealului din Romania Mare, care se pare ca a fost inscris in planul Providentei sa reia si sa afirme in chipul cel mai solemn testamentul Voievodului martir impotriva tuturor gandurilor celor rele atat dinlauntrul, cat si din afara hotarelor tarii noastre."
Dupa aproape un an de zile, in 3 mai 1940, are loc tunderea in monahism la Manastirea Sambata de Sus, primind acum numele de Arsenie. Evenimentul este consemnat si de "Revista Teologica" din 1940, editata la Sibiu.
"Pelerinajul de la Manastirea Brancoveanu a intrunit la rugaciunea de obste si in acest an, in Vinerea din Saptamana Luminata (deci de praznicul Izvorului Tamaduirii n.n.), cler si popor din tot jurul. I.P.S. Mitropolit Nicolae si P.S. Episcop Nicolae Colan al Clujului, au slujit Sfanta Liturghie si au cuvantat inchinatorilor.
Cu acest prilej - se spune mai departe - s-a savarsit impresionanta slujba a tunderii in monahism a Parintelui Ierodiacon Arsenie Boca. Despre nevointele si virtutile acestui prim cetatean al restauratei ctitorii voevodale de la Sambata de Sus, vorbim altundeva."
Tot aici mai aflam urmatoarele:
"Cu prilejul indatinatului pelerinaj anual de la Sfanta Manastire Brancoveanu de la Sambata de Sus, a fost tuns in monahism tanarul diacon Zian V. Boca, luand numele de Arsenie.
Cuviosul Ierodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei noastre Teologice <<Andreiane>>. Remarcat inca de pe bancile scolii pentru deosebitele-i inclinari spre viata monastica, a fost trimis de I.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, pentru a-si perfectiona marele sau talent de pictor, iar apoi la Sfantul Munte Athos si la Atena. Intors in tara, si-a petrecut viata la Sfanta Manastire Brancoveanu, departe de forfota lumii, alternand rugaciunea cu studiul picturii bisericesti. E un caracter integru si un monah de aspra tarie duhovniceasca.
Vechiul si statornicul gand al I.P.S. nostru Mitropolit Nicolae de a alcatui o trupa de calugari luminati, prin aceste intrari in cinul monahal, este pornit pe calea infaptuirii".
Si presa vremii tine sa vorbeasca despre "miscatoarea si emotionanta tundere in monahism" a unuia din "luminatii absolventi ai Academiei Andreiane":
"Duhul lui Brancoveanu se va fi bucurat impreuna cu ingerii din ceruri ca in aceasta zi mare, <<Vinerea>> din Saptamana Invierii Domnului, <<Isvorul tamaduirii>>, poporul roman ortodox venit pe timp ploios, ca sa-si intampine ierarhul care ii poarta bucuriile si necazurile in sufletul sau de mare roman si de mare crestin, a simtit inca o data cum se revarsa peste el binefacerile cerului la rugaciunile si binecuvantarile pe care cei doi ierarhi, I.P.Sf. Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Clujului inconjurati de sobor de preoti, le indreptau catre Cel Atotputernic.
In adevar, savarsirea sfintei liturghii a fost pentru toti cei ce venisera la Sambata de Sus, prilej de bucurii care au facut sa stoarca lacrimi din ochi. Vreau sa vorbesc de miscatoarea si emotionanta tundere in monahism pe seama acestei ctitorii voievodale, a unuia din multii si luminatii absolventi ai <<Academiei Andreiane>>, parintele diacon Boca, diplomat al Scoalei de Belle-Arte din Bucuresti. Mot dupa locul de nastere, crescut si indrumat in studiul teologiei, tanarul monah a inteles sa dea ascultare gandurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrandu-si viata lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desfasoare acolo in linistea muntilor pe care Brancoveanu ii alesese ca loc de retragere si de rugaciune.
Iata de ce, cred ca duhul lui Brancoveanu a tresaltat de bucurie vazandu-si opera reinviata si impodobita in chip atat de minunat de Mitropolitul Ardealului din Romania Mare, care se pare ca a fost inscris in planul Providentei sa reia si sa afirme in chipul cel mai solemn testamentul Voievodului martir impotriva tuturor gandurilor celor rele atat dinlauntrul, cat si din afara hotarelor tarii noastre."
Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti
Fiecare cititor poate afla din prefetele primelor 4 volume ale Filocaliei romanesti (nu cele editate de Editura Harisma, unde, in mod surprinzator, prefetele primelor editii nu apar si deci nici mentionarea demersurilor Parintelui Arsenie) contributia insemnata a Parintelui Arsenie la traducerea Filocaliei, prin care Parintele Staniloae, asa cum zicea Parintele Arhimandrit Serafim Popescu de la Sambata de Sus: "a adus cerul ortodox pe pamantul romanesc".
Contributia Parintelui Arsenie a fost mare si aceasta s-a concretizat asfel: Dansul a adus cu sine de la Sfantul Munte Athos copii de pe manuscrise mai vechi si a insistat apoi pe langa Parintele Staniloae pentru traducerea Filocaliei; Parintele Arsenie a scris dupa dictatul Parintelui Staniloae; a realizat coperta Filocaliei; a sustinut lucrarea de tiparire prin numarul mare de abonamente pe care le-a procurat. De aceea, pe buna dreptate, Parintele Profesor Dumitru Staniloae l-a numit "Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti".
Reproducem aici doua fragmente din prefetele volumelor 1 si 2 ale Filocaliei, pentru a sublinia mai bine eforturile Parintelui Arsenie la aceasta lucrare extrem de importanta pentru spiritualitatea ortodoxa:
"La unele scrieri am folosit si copii de pe manuscrise romanesti mai vechi, de la Athos, aduse de P.C. Sa (Parintele Serafim Popescu) si de Parintele Arsenie. (…)
Un cald cuvant de multumire trebuie sa aduc P.C. Parinte Ieromonah Arsenie, de la Manastirea Brancoveanu, bunul meu student de odinioara, care mi-a ramas mereu aproape. P.C. Sa a binevoit sa scrie dupa dictatul meu cea mai mare parte din traducere, la prima ei redactare. In afara de aceasta, prin prezenta aproape necontenita si prin staruinta ce-a pus-o pe langa mine de-a face aceasta traducere, mi-a alimentat curajul in mod considerabil ca sa pot duce pana la capat o munca atat de ostenitoare, pe care altfel nu cred ca as fi savarsit-o. Tot P.C. Sa a executat si coperta."
"Ajutorul hotarator la tiparirea acestui volum l-a dat insa iarasi bunul meu fost student, Parintele Ieromonah Arsenie de la Manastirea Brancoveanu. Datorita abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut face fata unor greutati ce se ridicau ca muntii in calea tiparirii acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvant ctitor de frunte al Filocaliei romanesti. Dupa imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum sustine cu putere neslabita lucrarea de tiparire. Daca Dumnezeu va ajuta sa apara intreaga opera in romaneste, acest act va ramanea legat intr-o mare masura de numele P.C. Sale si de miscarea religioasa pe care a trezit-o in jurul Manastirii de la Sambata de Sus, pe cele mai autentice baze ale traditiei ortodoxe si cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale invataturii staruitoare si ale dragostei de suflete."
Contributia Parintelui Arsenie a fost mare si aceasta s-a concretizat asfel: Dansul a adus cu sine de la Sfantul Munte Athos copii de pe manuscrise mai vechi si a insistat apoi pe langa Parintele Staniloae pentru traducerea Filocaliei; Parintele Arsenie a scris dupa dictatul Parintelui Staniloae; a realizat coperta Filocaliei; a sustinut lucrarea de tiparire prin numarul mare de abonamente pe care le-a procurat. De aceea, pe buna dreptate, Parintele Profesor Dumitru Staniloae l-a numit "Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti".
Reproducem aici doua fragmente din prefetele volumelor 1 si 2 ale Filocaliei, pentru a sublinia mai bine eforturile Parintelui Arsenie la aceasta lucrare extrem de importanta pentru spiritualitatea ortodoxa:
"La unele scrieri am folosit si copii de pe manuscrise romanesti mai vechi, de la Athos, aduse de P.C. Sa (Parintele Serafim Popescu) si de Parintele Arsenie. (…)
Un cald cuvant de multumire trebuie sa aduc P.C. Parinte Ieromonah Arsenie, de la Manastirea Brancoveanu, bunul meu student de odinioara, care mi-a ramas mereu aproape. P.C. Sa a binevoit sa scrie dupa dictatul meu cea mai mare parte din traducere, la prima ei redactare. In afara de aceasta, prin prezenta aproape necontenita si prin staruinta ce-a pus-o pe langa mine de-a face aceasta traducere, mi-a alimentat curajul in mod considerabil ca sa pot duce pana la capat o munca atat de ostenitoare, pe care altfel nu cred ca as fi savarsit-o. Tot P.C. Sa a executat si coperta."
"Ajutorul hotarator la tiparirea acestui volum l-a dat insa iarasi bunul meu fost student, Parintele Ieromonah Arsenie de la Manastirea Brancoveanu. Datorita abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut face fata unor greutati ce se ridicau ca muntii in calea tiparirii acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvant ctitor de frunte al Filocaliei romanesti. Dupa imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum sustine cu putere neslabita lucrarea de tiparire. Daca Dumnezeu va ajuta sa apara intreaga opera in romaneste, acest act va ramanea legat intr-o mare masura de numele P.C. Sale si de miscarea religioasa pe care a trezit-o in jurul Manastirii de la Sambata de Sus, pe cele mai autentice baze ale traditiei ortodoxe si cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale invataturii staruitoare si ale dragostei de suflete."
Ucenicia la Muntele Athos
La putina vreme dupa terminarea Institutului de Belle-Arte, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism la Sfantul Munte Athos, cand ar fi refacut, dupa spusele unora, total sau partial, "calatoria Sfantului Apostol Pavel din Grecia".
Mitropolitul Nicolae Balan, care o restaurat Manastirea de la Sambata, manastire Voievodala zidita de Constantin Brancoveanu, dar daramata si ramasa in ruina pana in 1928, cand s-a ingrijit de restaurarea bisericii si de reinfiintarea Manastirii, voia sa aiba acolo numai absolventi de Teologie. Cu gandul acesta a pornit. Asa ca "Manastirea a inceput cu trei oameni mari" (Arhimandritul Teofil Paraian), cu trei candidati la calugarie, cu trei absolventi de Teologie, si anume cu: Parintele Arsenie, cu Parintele Nicolae Mladin, care a ajuns profesor la Teologie prin purtarea de grija a Mitropolitului Nicolae Balan, iar din 1940 cu Parintele Serafim, care venea de la studii din Grecia.
Dar Mitropolitul Nicolae Balan isi dadea seama ca incepe cu oameni nepregatiti in alta manastire si atunci i-a trimis la Sfantul Munte. Parintele Arsenie a stat acolo trei luni, din 1939 din martie incepand, iar Parintele Serafim a ramas acolo 6 luni si un an scolar la Atena la Teologie.
Se spune despre Parintele Arsenie ca la Sfantul Munte Athos a cautat sa fie sub ascultarea unui parinte aspru, care sa-l povatuiasca cu autoritate. Si se spune ca ar fi ajuns la un duhovnic care i-ar fi zis de la inceput: "Mai, tu nu esti in stare de nimic! Nici la maturat nu esti bun!". Si Parintele Arsenie s-a gandit atunci: "Aici e de mine, la asta stau!". (conform Arhimandritul Teofil Paraian)
Sigur este ca, la reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei monumentale lucrari.
Mitropolitul Nicolae Balan, care o restaurat Manastirea de la Sambata, manastire Voievodala zidita de Constantin Brancoveanu, dar daramata si ramasa in ruina pana in 1928, cand s-a ingrijit de restaurarea bisericii si de reinfiintarea Manastirii, voia sa aiba acolo numai absolventi de Teologie. Cu gandul acesta a pornit. Asa ca "Manastirea a inceput cu trei oameni mari" (Arhimandritul Teofil Paraian), cu trei candidati la calugarie, cu trei absolventi de Teologie, si anume cu: Parintele Arsenie, cu Parintele Nicolae Mladin, care a ajuns profesor la Teologie prin purtarea de grija a Mitropolitului Nicolae Balan, iar din 1940 cu Parintele Serafim, care venea de la studii din Grecia.
Dar Mitropolitul Nicolae Balan isi dadea seama ca incepe cu oameni nepregatiti in alta manastire si atunci i-a trimis la Sfantul Munte. Parintele Arsenie a stat acolo trei luni, din 1939 din martie incepand, iar Parintele Serafim a ramas acolo 6 luni si un an scolar la Atena la Teologie.
Se spune despre Parintele Arsenie ca la Sfantul Munte Athos a cautat sa fie sub ascultarea unui parinte aspru, care sa-l povatuiasca cu autoritate. Si se spune ca ar fi ajuns la un duhovnic care i-ar fi zis de la inceput: "Mai, tu nu esti in stare de nimic! Nici la maturat nu esti bun!". Si Parintele Arsenie s-a gandit atunci: "Aici e de mine, la asta stau!". (conform Arhimandritul Teofil Paraian)
Sigur este ca, la reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei monumentale lucrari.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)